Rolul principal al marcajelor este orientarea pe traseele montane. Acestea indică drumul care trebuie urmat, ajută la identificarea intersecțiilor și reduc riscul de rătăcire. Marcajele prezintă importanță deosebită în păduri dese, zone stâncoase, poieni întinse sau locuri unde poteca se poate pierde printre mai multe cărări.
Un marcaj bine amplasat trebuie să răspundă unei întrebări simple: „Pe unde continui?”

În România, sistemul de marcaje turistice montane folosește simboluri geometrice ușor de recunoscut, aplicate în culorile roșu, galben sau albastru, pe fond alb. Fiecare traseu primește o combinație de formă și culoare, astfel încât să poată fi urmărit și diferențiat de alte trasee.

Banda verticală
Este folosită frecvent pentru trasee importante, inclusiv trasee de traversare a masivelor sau de creastă. Poate apărea în roșu, galben sau albastru.

Crucea
Este întâlnită adesea pe trasee de legătură între trasee principale, cabane, văi sau alte obiective turistice.

Punctul
Este utilizat frecvent pentru trasee mai scurte sau pentru acces către obiective turistice, precum puncte de belvedere, cabane ori alte locuri de interes.

Triunghiul
Este folosit adesea pentru trasee de acces sau legătură către anumite obiective montane.

Un aspect important este că forma și culoarea nu reprezintă un cod universal al dificultății. De exemplu, banda roșie nu înseamnă automat că traseul este dificil, iar punctul galben nu garantează o drumeție ușoară. Dificultatea reală trebuie evaluată separat, în funcție de lungimea traseului, diferența de nivel, teren și condițiile meteorologice.