Refugiile ar trebui sa ramana "ascunse"

Toate refugiile montane fac parte din patrimoniul nostru, al muntlor nostrii si, intr-un fel, sunt ale fiecaruia dintre noi.
Sunt adaposturile noastre, si sarace, strambe, murdare, dar atat de primitoare. Nu cred ca exista vreun om de munte care sa nu fi simtit ca a ajuns acasa, atunci cand a intrat intr-un regugiu. Construirea refugiilor nu a fost deloc usoara si nici intretinerea lor nu este. In majoritatea cazurilor, fiecare cui si scandura au fost carate cu carca, intr-un efort pe care putini dintre noi ar fi dispusi sa il faca, in zilele noastre. Am observat de-a lungul timpului ca turistii ocazionali, oamenii care nu sunt obisnuiti cu muntele, nu numai ca nu au idei de a dormi in refugii, dar chiar si ajunsi in vreunul, se simt stingheri, stau cuminti in coltul lor, incercand sa se adapteze.
Insa exista un soi de montaniarzi al caror ego depaseste cu mult valorile normalului, oameni care, desi se declara mari iubitori de munte, nu pretuiesc nici muntele si nici orice altceva din ceea ce intalnesc pe munte. Din pacate, nu manifesta nicio forma de respect pentru nimic din ceea ce este exterior lor Si sunt acolo doar pentru a da bine, intr-un context sau altul. Refugiile “ascunse” nu sunt ascunse de catre grupuri oculte pentru propriul lor confort, ci, mai degraba, ferite de ochii celor multi tocmai din cauza tristei realitati care dovedeste ca, cu cat mai multa lume acceseaza un refugiu sau altul sansele de deteriorare cresc exponential. Deci, este in interesul tuturor sa le protejam, dar mai ales avem datoria morala fata de cei ce le-au construit si le intretin, cei ce si-au dedicat timpul si resursele financiare.

Adaugat la 15.02.2026