în general, după două-trei ședințe de schi alături de un monitor, orice debutant ar trebui să poată aluneca singur pe o pârtie ușoară. Evident că sunt cazuri în care deprinderile se formează repede și cazuri în care procesul durează ceva mai mult. Depinde de vârstă, motricitate, entuziasm, temeri și de dorința de a învăța.
Începutul este cel mai dificil deoarece presupune adaptarea cu echipamentul. Clăparii sunt rigizi și incomozi și par imposibil de purtat. Când ești foarte aproape să renunți, apare provocarea încălțării schiurilor, menținerii echilibrului și alunecării. Momente pline de emoții și temeri. Odată cu primele alunecări încrederea crește. Te concentrezi, asculți indicațiile și, pas dupa pas, totul începe să aibă sens. Înveți să ocolești obstacole și să te oprești. Ușor, ușor apare independența și sentimentul că te descurci.
Abia acum începe schiul.
Odată dobândite cunoștințe de bază, urmează exercițiul individual, care este indispensabil fiecărui schior. Mult exercițiu individual. Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Pe măsură ce exersezi începi să te relaxezi și să te bucuri de schi.
Când te simți confortabil în procedeele învățate sau când simți că nu mai evoluezi este, din nou, cazul să apelezi la un monitor. Rolul monitorului este de a-ți corecta greșelile, de a te ajuta să progresezi corect și nu în ultimul rând de a scurta trecerea de la un nivel la altul.
Schiul nu poate fi mințit, schiul se învață progresiv, de la simplu la complex, prin practică. Cu cât mai multe zile de schi, cu cât mai diverse sunt pârtiile și zăpezile cu cât sunt mai compleze sunt tehnicile aplicate, cu atat mai bine.
Schiul se învață schiind
0 comentarii