In general, dupa doua-trei sedinte de schi alaturi de un monitor, orice debutant ar trebui sa poata aluneca singur pe o partie usoara. Evident ca sunt cazuri in care deprinderile se formeaza repede si cazuri in care procesul dureaza ceva mai mult. Depinde de varsta, motricitate, entuziasm, temeri si de dorinta de a invata. Inceputul este cel mai dificil deoarece presupune adaptarea cu echipamentul.
Claparii sunt rigizi si incomozi si par imposibil de purtat. Cand esti foarte aproape sa renunti, apare provocarea incaltarii schiurilor, mentinerii echilibrului si alunecarii. Momente pline de emotii si temeri.
Odata cu primele alunecari increderea creste. Te concentrezi, asculti indicatiile si, pas dupa pas, totul incepe sa aiba sens. inveti sa ocolesti obstacole si sa te opresti. Usor, usor apare independenta si sentimentul ca te descurci. Abia acum incepe schiul.
Odata dobandite cunostintele de baza, urmeaza exercitiul individual, care este indispensabil fiecarui schior. Mult exercitiu individual. Cu cat mai mult, cu atat mai bine.
Pe masura ce exersezi incepi sa te relaxezi si sa te bucuri de schi. Cand te simti confortabil in procedeele invatate sau cand simti ca nu mai evoluezi este, din nou, cazul sa apelezi la un monitor. Rolul monitorului este de a-ti corecta greselile, de a te ajuta sa progresezi corect si nu in ultimul rand de a scurta trecerea de la un nivel la altul. Schiul nu poate fi mintit, schiul se invata progresiv, de la simplu la complex, prin practica. Cu cat mai multe zile de schi, cu cat mai diverse sunt partiile si zapezile cu cat sunt mai compleze sunt tehnicile aplicate, cu atat mai bine. Schiul se invata schiind.
Adaugat la 15.02.2026