Creasta Făgărașului se întinde pe aproximativ 90km și, pe lângă diferența de nivel semnificativă, presupune traversarea a opt vârfuri de peste 2500m. Dacă ar trebui să definesc traseul cat mai succint ar fi ”munte la greu” și ”trebuie să îți placă ceea ce faci”.

Primul pas pe care l-am făcut a fost o foarte bună organizare. Despre asta citiți aici. De la început am optat pentru o variantă aproape clasică, luând în calcul 5-6 zile pentru traseu, cu două de rezervă, în etape de 9-12 ore de mers pe zi. Am optat pentru directia V-E, pentru că la final eram mai aproape de casă, iar ca structură a traseului, părțile mai ”tehnice” se depășeau în primele 3 zile.

Prima problemă este asigurarea transportului auto pentru intrarea și ieșirea din creastă. Nici în Turnul Roșu, nici spre Plaiul Foii nu avem transport în comun care să ajute.

  • Ziua 1: Turnu Rosu – Lacul Avrig;
  • Ziua 2: Lacul Avrig – Lacul Călțun;
  • Ziua 3: Lacul Călțun – Fereastra Zmeilor;
  • Ziua 4: Fereastra Zmeilor – Ref. Viștea;
  • Ziua 5: Ref. Viștea – Ref. Comisu;
  • Ziua 6: Ref. Comisu – Plaiul Foii.

Prima zi, acomodarea. Prima zi este catalogată drept ”cea mai grea”, pentru că se urcă în creasta principală, suntem obosiți și avem un rucsac greu. Cei mai mulți optează pentru venirea cu trenul de noapte și petrec parte din ce a ramas, la cort, în apropierea localității Turnul Roșu. Clar obositor. Noi am ales varianta cazării, ne-am trezit odihniți, așa că prima zi nu ni s-a părut deloc ”cea mai grea”, ci a fost ziua de acomodare.

Ziua a doua, tehnică. În ziua a doua urcam Vf. Scara, Vf. Serbota, Custura Sărății, Vf. Negoiu și coborâm către Lacul Călțun prin Strunga Doamnei. Nimic înfiorător, dar este o zi care cere atenție. Partea bună, că este mai scurtă decât celelalte.

Ziua a treia, psihică. Traversăm zona centrală: Cornul Călțunului, Creasta Paltinului, Iezerul Caprei, Lacul Capra și coborâm în Fereastra Zmeilor. Relaxare, peisaj, lume multă. Vedem forfoteala de la Bâlea și auzim atât de familiarul zgomot al ”civilizației”. Mașini, claxoane. Aici trebuie să te ții de plan, să nu te lași ademenit și în niciun caz să nu ”dai o fugă” până în Bâlea. Azimut Fereastra Zmeilor.

Ziua a patra, forță. Începe cu ”La trei pași de moarte”, continuă cu Monumentul Nerlinger și când ajungi la baza Vf. Mircii îți vine să te lași :))). Parcă nu se mai termină, dar ușor, ușor îl urci. Urmează o coborâre abruptă, Podul Giurgiului și o lungă curbă de nivel, în mare parte până sub Vf. Viștea. Aici altă distracție, urcarea pe Viștea. N-ai încotro! Peste vârf se termină ziua.

Ziua a cincea, marș forțat. Ziua cea mai lungă, 14-16 ore de mers. Urmează Fereastra Mică a Sâmbetei, curbă de nivel până sub Vf. Dara, coborâre către Ref. Curmătura Zârnei. Mici pauze pe traseu. Drum întins până la Ref. Comisu. Nebunie dar esti fericit. Ai terminat !

Ziua a șasea, relax. Coborâre pe Șaua Lerescu spre Cantonul Rudărița. Porbleme de orientare din cauza defrisarilor. Plaiul Foii.

Ajunși la final, concluzionăm că nu a fost așa dificil și ne gândim la repetare.

Particularitățile turei noastre.

Ritmul a fost relaxat. Nu am plecat niciodată înainte de ora 9 și nu am ajuns pe întunceric. Sub Viștea s-a stricat vremea. Au urmat 2 zile de ploaie. În a 2-a am riscat și am pornit la drum, însă în Fereastra Mică a Sâmbetei eram ciuciulete. Cum refugiul era distrus am hotărât să ne retragem pentru o noapte la Cabana Sâmbăta, pentru a ne usca. Despre experiența la Sâmbăta vă voi povesti altă dată. A doua zi am revenit în creastă și am continuat.


0 comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *