Toate refugiile montane fac parte din patrimoniul nostru, al munților noștrii și, intr-un fel, sunt ale fiecăruia dintre noi. Sunt adăposturile noastre, si sărace, strambe, murdare, dar atat de primitoare. Nu cred că există vreun om de munte care să nu fi simțit că a ajuns acasă, atunci cand a intrat într-un regugiu. Construirea refugiilor nu a fost deloc ușoară și nici intreținerea lor nu este. In majoritatea cazurilor, fiecare cui și scandură au fost cărate pe munte ”cu cârca”, Intr-un efort pe care puțini dintre noi ar fi dispuși să il facă, in zilele noastre.
Am observat de-a lungul timpului că turiștii ocazionali, oamenii care nu sunt obișnuiți cu muntele, nu numai că nu au idei de a dormi in refugii, dar chiar și ajunși in vreunul, se simt stingheri, stau cuminți in colțul lor, incercand să se adapteze.
Insă există un soi de ”montaniarzi” al căror ego depășește cu mult valorile normalului, oameni care, deși se declară mari iubitori de munte, nu prețuiesc nici muntele și nici orice altceva din ceea ce intalnesc pe munte. Din păcate, nu manifestă nicio formă de respect pentru nimic din ceea ce este exterior lor și sunt acolo doar pentru ”a da bine”, intr-un context sau altul.
Refugiile ”ascunse” nu sunt ascunse de către grupuri oculte pentru propriul lor confort, ci, mai degrabă, ferite de ochii celor mulți tocmai din cauza tristei realități care dovedește că, cu cât mai multă lume accesează un refugiu sau altul șansele de deteriorare cresc exponențial.
Deci, este in interesul tuturor să le protejăm, dar mai ales avem datoria morală față de cei ce le-au construit și le intrețin, cei ce și-au dedicat timpul și resursele financiare.
CATEGORII
Toate drepturile rezervate: Dragos Preda | Alpintrek © 2023