Pe masură ce se apropie iarna, condițiile pe munte variază de la oră la oră, de la o altitudine la alta și astfel, pe traseu putem întâlni noroi înghețat, polei, chiciură, chiar și un strat superficial de zăpadă.

Toate acestea sunt mai periculoase decât un strat consistent de zăpadă bună, pentru că toate facilitează alunecarea.

Poleiul este acel strat subțire de gheață depus pe pietre. Chiciura apare prin condensarea ceții si se depune ca și poleiul. Noroiul îngheață peste noapte, din cauza conținutului de apă din sol. Apa nu provine neapărat din precipitații, ci și ca urmare a umidității din atmosferă, generată prin procesul de încălzire și răcire (zi/noapte).

La altitudine mai mare putem întâlni un strat mic de zăpadă care, prin contactul cu stânca rece, sau sub presiunea bocancului, tinde să înghețe.

Oricare dintre aceste elemente creste simțitor șansele producerii unui accident. Spre deosebire de zăpadă, care permite fixarea bocancului fără devieri exagerate, terenul înghețat se comportă ca un patinoar 3D, unde piciorul joacă într-o într-o parte și în alta, într-o încercare continuă de fixare pe sol. Este adevărat că în zilele însorite poleiul, chiciura, chiar și zăpada, se topesc, dar solul și stânca rămân ude și spre seară, la scăderea temperaturilor, fenomenele reapar.

De aceea, în perioadele în care întâlnim aceste fenomene meteo, nu este recomandată aventurarea pe brâne, pe creste, sau în trasee expuse, în care o cădere ar fi fatală.

Echipamentul individual, bețe și mini-colțari, este de un real ajutor, dar nu garantează siguranța sută la sută. Este nevoie de experiență și o foarte bună tehnică de mers, poate chiar de asigurarea cu coardă, dar mai ales de maturitate (montană).

Trebuie să știi să te intorci din drum.

Si muntele și traseul râmân în același loc si le vei gasi acolo si cand conditiile meteo vor fi favorabile.


0 comentarii

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *